Educația pentru lectură este un subiect dezbătut în toate mediile de învățământ din România, de la grădinițe până la marile universități ale țării. Dar ce metode putem folosi pentru a-i îndruma pe copii să descopere singuri „gustul pentru lectură”?
Părinții se confruntă cu această problemă, indiferent de vârsta copiilor. Spre exemplu, o tânără mămică de 26 de ani, Aida Mateescu, încearcă să își îndrume fiul spre lumea cărților încă de la o vârstă fragedă, de doar 2 ani și 4 luni. Ea ne-a mărturisit ce metodă (care s-a dovedit a fi de succes) a aplicat. „La noi a funcționat ‘regula’: copilul imită ce te vede pe tine că faci. Consider că exemplul personal este un factor important în a face copilul să citească de plăcere și nu pentru că „așa trebuie”. La noi în casă se citește mult și, automat, piticul a devenit interesat. Inițial, am început cu puține cărți, doar cu imagini, apoi am trecut la cele cu povești. Noi îi citim pe voci, cu diferite tonalități și intonații, imităm personajele, observăm împreună imaginile, ne folosim de mimică și gesturi. Ca să simplific, ne bucurăm împreună cu copilul de cărți”, a declarat, pentru Gândul, Aida.
De asemenea, am întrebat persoane din diferite domenii de activitate ce cred că ar trebui să facă învățătorii la școală pentru a le insufla celor mici „gustul” pentru lectură.
Un tătic ne-a povestit despre activitatea organizată de învățătoarea fiicei lui, care le-a propus copiilor un concurs bazat pe cititul cărților. Astfel, cei mici au fost împărțiți în două echipe, fete și băieți, iar fiecare dintre ele, pe măsură ce un membru citește o carte, adaugă o cărămidă unui zid; iar la finalul săptămânii, grupul care are zidul cel mai înalt devine câștigător. Din mărturisirile tatălui, se pare că implicarea unei edituri este destul de importantă deoarece le oferă copiilor cărți cu o reducere semnificativă. Această competiție îi ambiționează pe copii să citească cât mai mult, iar în timpul desfășurării concursului, mulți dintre ei și-au descoperit pasiunea pentru citit.
O altă metodă de succes care a dat rezultate îmbucurătoare este cea a recompensei. Unchiul unui băiețel de 9 ani a început să practice această metodă cu câteva luni în urmă. Aceasta constă în dăruirea unei cărți alături de o recompensă-surpriză, în valoarea mai mică de 100 de lei. În schimb, pentru a primi un nou colet, micuțul trebuie să realizeze o compunere referitoare la conținutul cărții citite. Se pare că și gustul pentru lectură vine „mâncând”, deoarece băiețelul a început să își cumpere singur cărțile care îi plac.
Inițial, unchiul era cel care i le alegea, vorbind în prealabil cu el, descoperind ce îi place și ce îl atrage. Treptat, micuțul a devenit din ce în ce mai curios și dornic să citească și, în plus, datorită compunerilor, își dezvoltă abilitățile de rezumare și chiar și pe cele critice.
Putem observa că activitățile interactive și competitive îi determină pe copii să descopere singuri că cititul nu trebuie să fie ceva obligatoriu, impus, ci că poate deveni o activitate interactivă, interesantă și captivantă.
De asemenea, Felicia Irimia, redactor la Editura Arthur, specializată în cărțile pentru copii, oferă câteva sfaturi pornite atât din experiența personală de profesor, cât și din cea de elev. „Țin minte că aveam la școală lecturi suplimentare, lecturi de vacanță și caiete/jurnale de lectură (care constau cel mult în niște rezumate și niște caracterizări de personaje – unde era impulsul de a gândi, de a crea, de a imagina? Mă bucur că azi există și alte modalități de lucru). Acolo eram profund motivată. Mai ales de nota proastă pe care aș fi luat-o dacă nu le citeam. Însă, mi se pare că ne grăbim mereu să atingem toate literele acestui cuvânt: T-R-E-B-U-I-E. Dar ce spuneți de: V-R-E-M sau C-R-E-D-E-M sau A-L-E-G-E-M? Sfatul pe care l-aș oferi învățătorilor ar fi să ia cărțile de pe acest piedestal sacru, să le ofere o strângere caldă de mână, o îmbrățișare, și să le spună lor, dar și copiilor: ‘Vreți să fim prieteni?’. Iar cărțile o să le răspundă lin, printr-o îmbrățișare de cuvinte care creează amintiri pentru totdeauna. Copiii au nevoie să se simtă încurajați, apreciați, să le fie observate și ascultate dorințele, atât cât se poate. Și cititorii se cresc și ei, pas cu pas. Iar atunci când pașii mici sunt luați în seamă, se întărește și mai mult relația cu acest prieten care ne este tuturor – Lectura”, explică Felicia.
Se pare schimbarea perspectivei este foarte importantă pentru un copil, deci în primul rând trebuie să renunțăm la această obligativitate care, deși, am putea spune, are intenții bune, determină exact efectul nedorit. Astfel, copiii trebuie ghidați să descopere singuri ce le place, să aleagă, să „cerceteze”, dar, în primul rând, părinții au un rol determinant deoarece doar ei îi pot ajuta pe cei mici să se descopere, să își dea seama ce îi atrage.
Felicia, care ajută la construirea „universurilor” pentru copii prin cărțile pe care le redactează, ne-a declarat că „pentru copii contează foarte mult să li se ofere atenție și timp. Și acesta e un mod bun de a consuma timpul. Să îi întrebe despre ce au mai descoperit, cum ar fi acționat ei într-o anumită situație, să îi provoace, să le pună mintea la încercare. Copiii se vor simți astfel antrenați în discuție și vor vedea că cititul nu se rezumă doar la ce este în carte, ci vor înțelege cât de strâns legat este de lumea din afară, de lumea în care trăiesc ei. Să îi provoace să exprime ce le place, dar, mai ales, ce nu le place. Să îi întrebe ce ar fi făcut diferit. Se vor simți astfel încurajați să fie creativi.”
Prin urmare, cititul de plăcere rămâne cea mai importantă formă de a pătrunde în universul cărților. Copiii au nevoie să fie îndrumați, să le fie stârnită curiozitatea în privința subiectelor care le plac, să interacționeze cu părinții, dar și cu persoanele cu care împărtășesc aceleași pasiuni.
Potrivit recomandărilor făcute de părinți, dar nu numai, am realizat un top.
1. „Jurnalul unui puști”, de Jeff Kinney, este o serie de cărți în care un băiețel, Greg Heffley, trece printr-o serie de aventuri minunate, care sunt prezentate cu umor, iar micuții cititori sunt captivați încă de la primele rânduri. Seria de cărți a devenit un fenomen mondial, astfel pe rețelele de socializare, și nu numai, au fost create grupuri pentru fanii micului Greg.
2.„Confesiunile unui prieten imaginar”, de Michelle Cuevas, prezintă povestea unui băiețel care pornește într-o călătorie menită să îl ajute să descopere cine este el cu adevărat. De-a lungul acesteia învață ce sunt prietenia, dragostea, compasiunea și nu numai.
3. „Rostogol” de Lavinia Braniște este o serie de cărți de aventuri ale purcelușului Rostogol și este recomandată pentru copii de până în 7 ani.
4. „Charlie” de Roald Dahl este o serie de cărți în care sunt povestite trăznăile protagonistului, iar „Charlie și fabrica de ciocolată” se bucură și de o ecranizare.
5. „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry, celebra poveste care a fermecat milioane de copii din toată lumea, care îi învață pe copii ce înseamnă curiozitatea, prietenia, plăcerea de a călători, dar și despre univers și planete.
Aida, tânăra mămică, ne-a ajutat să facem câteva recomandări de cărți și pentru copiii de până în 5 ani. Acestea sunt bazate mai mult pe ilustrații colorate, care atrag, dar și povești morale din care micuții au multe de învățat.
„Cartea curajului” a Adinei Rosetti, cu ilustrațiile Alexiei Udriște. Este o carte minunată, cu povești inspiraționale; o nouă perspectivă asupra adevăraților eroi pentru copii.
„Mama” de Helene Delforge, Quentin Greban. O carte delicată, frumoasă și sensibilă.
„Prea mulți morcovi” scrisă de Katy Hudson. O poveste drăgălașă din care copiii vor învăța că prietenia îi poate ajuta să treacă peste diverse obstacole, chiar dacă par greu de depășit.
„Lama lama în pijama” – Anna Dewdney. O carte extrem de amuzantă ce aduce zâmbete pe buzele copiilor, dar și pe ale adulților.
„Ursulețul vrea să crească” – Judith Koppens & Suzanne Diederen. O cărticică amuzantă despre cum să crești un pic în fiecare zi și despre o mulțime de îmbrățișări pline de iubire.